Atunci când TU eşti mai important decât Steaua

În momentul în care vorbeşti despre susținători, despre fani, îți imaginezi un grup de oameni uniți în spatele unui ideal comun. Idealul ăsta poate fi un club, un partid, un om şi aşa mai departe. Grupul de suaținători face totul pentru a sprijini acel “ceva” în care crede. Dar ce te faci când susținătorii încep să se comporte ca şi cum ei ar fi cei mai importanți?

Pe scurt, idealul, oricare ar fi el, dispare.

Hai să discutăm puțin despre Steaua și despre cei care pretind că sunt susținători ai acestui club.

De câte ori nu ai auzit sau citit în ultimii ani reacții de genul:

• ”pentru mine FCFCSB e Steaua pentru că joacă în Liga 1 și Steaua nu a retrogradat niciodată”
• ”eu am cântat pentru Steaua până în 2014 pentru că nu știam că e altă echipă”
• ”nu pot să renunț la amintirile din anii 2000, la meciurile cu Boro și Ajax, era Steaua atunci”
• ”am jucat la Steaua pentru că avea Steaua pe piept”
• ”eu am semnat cu Steaua, așa scria pe contract, nu era altă echipă”

Le recunoști, nu? Mai sunt încă multe altele, dar principiul e același – ignorarea realității pentru confortul personal. Refuzul adevărului sau măcar îndoirea lui prin părțile esențiale pentru a nu admite că ai greșit, cu sau fără voia ta.

Disputa legată de identitatea Stelei e cât se poate de clară. În 2003, echipa de fotbal a fost clonată cu largul concurs al multor oameni importanți, iar suporterii, jucătorii și char și maroneii au fost păcăliți să creadă că noua entitate este Steaua. Și cei mai mulți dintre noi am crezut asta.

Este foarte important de știut că în momentul în care cineva te păcălește, îți înșeală încrederea, nu este vina ta. Tu ești vinovat numai dacă ajungi să refuzi să accepți realitatea pentru că așa îți e mai comod. Atunci nu există scuze.

Toate reacțiile de mai sus sunt profund greșite și fac un deserviciu enorm clubului Steaua. Care club se află încă într-o dispută identitară cu a sa clonă. De aceea, fiecare asociere între Steaua și FCFCSB este o lovitură dată în fundația Clubului Sportiv al Armatei și o cărămidă pusă la construcția falsă a lui Gigi Becali.

Reacțiile corecte, oneste, sunt cele în care îți spui punctul de vedere (”eu am crezut că am semnat/jucat cu/la Steaua” sau ”eu credeam că merg la meciurile Stelei”), dar apoi vii cu acea completare absolut obligatorie, care subliniază realitatea (”dar știu că echipa aia era FCFCSB/ o clonă”).

Faptul că recunoști că ai fost păcălit nu te face vinovat și nu îți anulează amintirile sau acțiunile. Tu, eu, alții chiar am crezut că echipa aia era Steaua și ne-am comportat ca atare. Nu noi suntem vinovați că Becali ne-a păcălit cu largul concurs al multor instituții ale statului. Noi am fost de bună credință. Și continuăm să fim de bună credință spunând adevărul, spunând că am fost mințiți, că echipa aia era, în realitate, o clonă și că FCFCSB nu a fost și nu este Steaua.

Cine nu face asta, cine se pune pe sine mai presus de Steaua, nu este cu nimic diferit de grădinărescu, de exemplu, care afirmă cu un tupeu de activist comunist că ”pentru el” lucrurile sunt diferite. Cine nu spune adevărul, minte. Se minte în primul rând pe el și îi minte pe ceilalți. Și distruge, chiar dacă nu își dă seama, ceea ce pretinde că iubește.