Cine e de vină pentru ce se întâmplă la Steaua?

Așa cum anticipam din vară, Steaua gâfâie în acest sezon de Liga 2 și are șanse mici să prindă playoff-ul. Dacă atunci eram înjurat pentru că nu am încredere, acum înjurăturile s-au mutat spre conducerea clubului.

Numai că vinovații sunt mai mulți, chiar dacă unora probabil n-o să le placă ce urmează.

Din punctul meu de vedere și din puținele informații pe care le am de la club, responsabili de situația actuală a echipei de fotbal, în ordine, sunt:

Daniel Oprița. Cred că este pentru prima dată în cariera lui când Oprița a avut libertate cvasi-totală în alcătuirea lotului. Și asta e bine, nu mă înțelegeți greșit, numai că se vede mâna liberă.

Oprița a alcătuit un lot parcă bazat mai mult pe prietenii decât pe performanță, iar rezultatele sunt cele care sunt. Sunt mulți, ca să nu spun foarte mulți, fotbaliști slabi plătiți mai bine decât visau ei vreodată și foarte puțini tineri cu potențiali.

Din informațiile mele, lui Oprița nu i-au fost aduși jucători peste cap, nu i-au fost impuse transferuri. Amatorismul fantastic din club s-a tradus în ceea ce-l privește pe antrenor în libertate totală. Singurele restricții pentru el au fost salariale, a existat și există un plafon. Dar plafonul ăsta, undeva pe la 4,000 de euro lunar salariu maxim, e oricum mult, mult, mult peste ce își permit să dea majoritatea echipelor de Liga 2. E peste ce se dă la multe echipe de Liga 1. Deci nu e în niciun caz o scuză.

George Ogăraru. Știu că sunt foarte mulți fani Ogăraru, foarte mulți oameni care îl văd drept un profesionist desăvârșit care face și drege. Și e în regulă, vă explic imediat. În momentul în care a fost adus la Steaua, Ogăraru a venit pe rol de manager ”civil” al secției de fotbal. Practic, el și comandantul pe linie militară al secției conduceau fotbalul.

Ei bine, un manager care ajunge la Steaua în 2020 are o singură responsabilitate, aceea de a pregăti clubul pentru promovare. În momentul în care tu ești manager profesionist fie iei toate măsurile și te dai peste cap ca echipa să aibă drept de promovare, că doar știi că există această discuție, fie ridici mâinile și spui că nu își meriți salariul.

Asta face un manager, nu poze cu sponsori aproximativi pentru juniori! Asta ca să nu încep să vorbesc despre penibilitățile de la limita legalului cu echipamentele de joc, care au ajuns să fie schimbate o dată pe săptămână. Nu îl acuz pe Ogăraru că face combinații cu echipamentele, departe de mine gândul ăsta, dar un manager profesionist nu permite să se ajungă în situația asta! Un manager planifică, semnează contracte, anticipează, se zbate pentru a nu se ajunge în situația ca echipa să poarte 3 echipamente diferite în 3 luni. Ăsta e amatorism!

Conducerea militară. Sunt sigur că unora o să vi se pară dubios ”clasamentul” ăsta și aveți tot dreptul. Însă, din informațiile pe care le am eu, conducerea militară a Stelei a externalizat foarte mult din ceea ce înseamnă responsabilitate pentru fotbal. Oprița a avut mână liberă să aducă jucători, Ogăraru a făcut evenimente și a adus sponsori. Coloneii nu s-au prea băgat peste ei recunoscându-și limitele în ale fotbalului.

Cu toate astea, ei împart cu Ogăraru responsabilitatea pentru lipsa planului de promovare. Am mai scris asta, în mod normal de la reînființarea secției de fotbal îți trebuie plan pe 5, pe 10 ani de performanță. Unde ești, unde vrei să ajungi, ce îțt trebuie. Dacă vrei ca în 10 ani Steaua, abia înscrisă în Liga 4, să ia titlul, trebuie să te asiguri că poate promova în primul rând.

Mențiune specială: suporterii. Am mai tot spus că suporterii Stelei sunt cei mai comozi și suficienți din lume, dar în cazul ăsta sunt complici. Și aici mă refer la suporterii care se implică activ, la galerie și la asociația suporterilor din galerie.

Iarăși o să supăr niște oameni și probabil iarăși o să fiu amenințat, dar asta e. Nu poți să nu fii complice câtă vreme ai susținut diverșii comandanți ai Stelei, câtă vreme aveai intrare la ei în birouri, câtă vreme puteai influența până la un punct anumite decizii. Când se întâmplă asta treci din rolul de susținător în cel de partener al conducerii, un statut complet diferit și care atrage responsabilitate.

Eu, Marius Doroftei, dacă vreau să mă duc la comandantul Stelei săptămâna asta nu am acces. Dacă vreau să vorbesc cu Ogăraru sau cu Oprița în seara asta nu am cum. Dacă vreau să mă duc mâine la antrenament sau să fac 3 poze pe stadion nu sunt lăsat. În schimb ei au putut și pot face lucrurile astea. Nu zic că e rău, ci încerc să vă pun lucrurile în perspectivă.

Sigur că beția puterii există și că e foarte ușor să pleci pe alte drumuri în momentul în care ai toate ușile deschise, în momentul în care ești sponsor, în momentul în care poți plăti contractul unui jucător. Și e de datoria celor care nu s-au îmbătat să spună lucrurile astea și, pe cât se poate, să le corecteze.

Din punctul meu de vedere, asociația trebuia să fie una a tuturor suporterilor, în care se putea înscrie oricine și care avea o conducere votată o dată pe an sau o dată la 2-3-4 ani cu un mandat clar. Să fie o entitate partener a clubului și disociată clar de activitatea de galerie. Sau să fie o asociație a peluzei care susține exclusiv interesele peluzei în raport cu clubul și cu alte entități. Așa cum este acum e ceva nedefinit, care vrea să facă de toate și care se manifestă mai mult în culise, fără informarea publicului stelist.

Ori o conducere care nu vrea sau e incapabilă să readucă Steaua în vârful fotbalului românesc a găsit partenerul perfect.