Demiterea lui Voiculescu, o mutare a la Băsescu
Demiterea lui Vlad Voiculescu din fruntea Ministerului Sănătății este o mutare care aduce aminte de gesturile de forță (și imagine) ale lui Traian Băsescu. Și mai este una care trebuia făcută.
În momentul în care USR+ a ajuns, în sfârșit, la Putere și Voiculescu a lăsat, ipocrit în opinia mea, Bucureștiul pentru pălăria mult mai mare și mai dificil de purtat a Sănătății recunosc că am avut speranțe mari. Pentru prima dată în ultimii mulți ani chiar am crezut că omul potrivit a venit la locul potrivit în momentul potrivit.
Vorbim totuși despre cineva care a sesizat marile ”găuri” din sistem și a încercat și reușit într-o măsură să le acopere eficient, vorbim despre cineva care luni la rând, din postura de politician de Opoziție, a reclamat neregulile din minister și vorbim despre cineva care avea experiența ministeriatului.
Prin urmare, mă așteptam ca în momentul în care a acceptat mandatul de ministru, Voiculescu să aibă deja o echipă de profesioniști alături de care să miște lucrurile rapid.
După un an de pandemie în care ai urmărit atent tot ce a făcut bine și, mai ales, prost predecesorul tău vii și anunți echipa formată din x oameni, fiecare cu responsabilitate directă în anumite domenii. Mai vii, în prima sau a doua zi de ministeriat, și spui public ce vrei să faci și cum anume în următoarele 3, 6, 12 luni de zile. Transparent, profesionist.
El însă a părut tot timpul cu 3 pași în spatele unui destul de incompetent Nelu Tătaru, întotdeauna parcă deranjat de faptul că trebuie să facă lucruri concrete și imediate sau că trebuie să planifice. Și a mai dat impresia unui tip interesat mai mult să-și numească amicii în diferite funcții.
Mandatul lui Voiculescu este unul de foarte tristă amintire și, probabil, finalul carierei lui politice la nivel înalt. Ceea ce nu e rău, acum se poate concentra pe ce face bine. Și poate că din afara sistemului poate semnala mai bine problemele.
Premierul Cîțu a luat o decizie curajoasă, intempestivă, bărbătească. Pare un mini-Băsescu ce bate cu pumnul în masă. Arată că are ce trebuie pentru a lua partidul, de penele e vorba, de la un Orban ce se agață cu disperare de putere.
Dan Barna a demonstrat luciditate prin tolerarea demiterii omului său. Ruperea coaliției de guvernare nu doar că ar însemna sfârșitul politic al USR+, dar ar ridica pe culmi periculoase gargaragii de la aur. Acum rămâne de văzut dacă va numi la minister un profesionist sau, așa cum a făcut până acum, un amic sau un aliat important din partid.
Coaliția nu se rupe, cel puțin nu în viitorul apropiat. Toată lumea știe că mutarea asta ar fi sinucidere politică și că ar genera creșteri substanțiale pentru aur și pesede. Iar uneori calculele astea reci sunt mai importante decât orgoliile înfierbântate.