MANiacii

Foarte rar mi-a fost dat să văd un fotbalist român cu un grup de susținători atât de mare precum Dennis Man. Cumva, tânărul fotbalist al Parmei a reușit să devină simbolul armatei online a celor de la FCSB, oameni care se uită și nu prea la meciuri, cumpără și nu prea bilete sau produse promoționale, dar care sunt adevărați lei atunci când vine vorba despre postările pe social media.

Transferul lui Man la Parma, ca să începem cu începutul, mi se pare curios. Așa cum mi s-a părut și cel al lui Mihăilă. Gruparea italiană a revenit relativ recent în Serie A și, chiar dacă a încercat să se stabilizeze, aș spune că planul acesta nu a prea reușit. În acest sezon echipa suferă teribil și este o candidată certă la retrogradarea în Serie B, în ciuda unor investiții enorme în transferuri. Și ajungem la transferul lui Man.

În mod normal, te-ai aștepta ca echipa de pe locul 19 din Serie A, penultimul, să forțeze în iarnă transferuri ale unor fotbaliști experimentați, care să livreze într-un termen foarte scurt. Pentru că Parma are nevoie de rezultate acum, nu peste 3-4 luni sau poate mai mult. Când ai un egal și 4 înfrângeri în ultimele 5 meciuri de campionat nu-ți prea permiți să pariezi pe tineri de viitor. Sau poate îți permiți, ce știu eu? Cert e că istoria de până acum ne propunea un alt scenariu pentru echipele în dificultate.

Mai mult, după transferul ratat al lui Mihăilă, alt român adus pe bani foarte mulți care nu justifică până acum nici măcar 10% din investiție, te-ai gândi că se impune o perioadă de analiză. Mă rog, cum necum Man a plecat la Parma pe 11 milioane de euro, record absolut pentru Liga 1.

Transferul ăsta ne arată însă de ce fotbalul românesc e atât de jos. În loc să ne uităm spre jucător, noi avem cu totul și cu totul alte interese.

Cu puțin noroc, clanul Becali și Anamaria Prodan se vor băga la pușcărie reciproc pentru mizeriile pe care le dezvălui unii despre ceilalți. Dacă nu se va întâmpla asta, măcar cei care vor să deschidă ochii pot vedea realitatea tristă: ”cel mai bogat patron” din fotbalul românesc se cacă pe el pentru un comision, pe care vrea să-l păstreze în familie, ”cea mai bogată impresară” face la fel pentru același comision, se înjură după ce acum câteva săptămâni se pupau, se afurisesc și se amenință. N-am nicio îndoială că la următorul ciubuc se vor pupa iarăși, oamenii ăștia având zero principii.

Binele jucătorului? Cui îi pasă câtă vreme comisionul e de o sută de mii. Sau două sute.

Și-acum vin fanii. Ziaricii din unele redacții îi stimulează cu texte de genul ”a intrat 10 minute, a atins mingea de 4 ori, a dat 2 pase, una cu călcâiul”. O apariție fantomatică la primul joc oficial făcută să pară ceva senzațional. Proștii se uită în textele astea agramate și le iau de bune pentru că, așa cum spuneam, e prea complicat să se uite la meciuri. Preferă rezumatele.

Așa ajungem la avalanșe de comentarii și reacții, cu zeci sau sute de conturi (oameni?) care susțin că Man, proaspăt transferat, repet, nu e plăcut e colegi și ăia nu-i dau pase, că antrenorul e un prost care nu știe fotbal, deși D’Aversa e omul care a promovat cu Parma din Serie C până în Serie A, și câte și mai câte.

Acești MANiaci sunt, din punctul meu de vedere, principalii responsabili de nivelul fotbalului românesc. Sunt suporterii inexistenți: nu-i vezi pe stadioane, nu cumpără merch de la club, sunt interesați doar de bârfe și ”aroganțe”. Fotbalul, pentru ei, începe cu închinatul la Gigi Becali și se termină cu ce pantofi sport la suprapreț și-a cumpărat un oarecare fotbalist. Sunt cei care blochează serverele la articole cu poze de pe Instagram ale gagicilor de jucători sau oficiali. Superficiali, proști, suficienți și lăudăroși.

Iar câtă vreme ăștia vor fi dominanți fotbalul românesc va exista doar prin flegmele dintre Becali și Prodan. Poate de aceea un proiect incredibil, cum este cel al lui Hagi de la Ovidiu, a intrat în anonimat și, probabil, se îndreaptă spre eșec.