PSG și Manchester City ne arată dezastrul ce a lovit fotbalul românesc

Poate că titlul pare puțin prăpăstios, însă aveți puțină răbdare pentru că există o logică în spatele lui.

Paris Saint Germain și Manchester City sunt, probabil, cele mai cunoscute exemple de cluburi în care s-au pompat sume fabuloase de bani în încercarea de a le aduce în top. Încercare eșuată momentan din perspectiva celei mai importante competiții de la acest nivel, Champions League.

În ciuda sutelor de milioane de euro băgate în transferuri și infrastructură, cele două nu au reușit să ia până acum cupa urechi atât de mult dorită. Natural, se pune întrebarea: de ce?

Am citit multe materiale din presa internațională în ultima perioadă și cam toată lumea este de acord că e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să inventezi cluburi mari. Să le scoți din joben și să le urci în top. Chiar dacă investești obscen de mult în asta.

Și așa este. Diferența dintre PSG și Bayern Munchen nu e vizibilă la capitolul buget sau la cel al achizițiilor. Diferența se vede în tradiție. Spre deosebire de PSG, Bayern este un superclub matur, obișnuit cu performanța. Filosofia clubului este performanța. De zeci de ani se lucrează pentru acest lucru și orice altceva decât victoria este considerat un eșec.

De aceea, atunci când Bayern transferă un superstar, jucătorul în cauză se adaptează la filosofia echipei, nu invers. Oricât ai fi de mare ca fotbalist, atunci când ajungi la un superclub trebuie să te adaptezi. La PSG lucrurile stau diferit. Echipa are forța de a atrage nume foarte mari, dar acestea vin având garanții că vor juca așa cum doresc, fără restricții. Iar asta e o politică profund greșită. Dar din păcate pentru aceste echipe, doar cu o astfel de libertate îi pot aduce pe cei mari indiferent de câți bani pui pe masă.

Tradiția se construiește în ani, zeci de ani, și devine parte a clubului respectiv. Este în ADN-ul unei echipe. Știi, atunci când mergi la Bayern, la Real, la Barcelona, la Manchester United, la Juventus că trebuie să câștigi. Orice altceva decât victoria este un eșec. Toată lumea, de la suporteri la presă, se așteaptă să dai tot ce ai mai bun din tine și încă ceva peste!

Revenind la noi, România a avut câteva echipe mari. Au fost Steaua, Dinamo, Craiova, FC Argeș, UTA. La nivelul nostru, erau echipele la care mergeai pentru performanță. Din păcate, după 1990 toate au fost distruse. Cele din provincie au picat primele, intrate pe mâinile dubioase ale unor afaceriști. Cel mai mult a rezistat Steaua, până prin 1998, dar apoi a căzut și ea. Acum nu mai avem nimic și mi se pare imposibil de construit.

Steaua, din mândra campioană a Europei, a ajuns o echipă care se chinuie 3 ani să promoveze din Liga 4! Dinamo nu mai are nici identitate, palmaresul fiind pierdut undeva între SA-ul spaniolilor, AFC-ul lui Badea și CS-ul Internelor. Craiova a fost distrusă de mititeii care au condus-o, iar acum încearcă să crească de la zero. UTA la fel. FC Argeș există doar pentru cei care vor să închidă ochii.

Tragic este că nu ne dăm seama ce am pierdut nici măcar acum. Să ajungi să ai un club măcar cu o tradiție demnă de Champions League este enorm. Și nu doar pentru formația respectivă, ci pentru întreg fotbalul. Pentru că atunci când vrei să crești te uiți la cei de sus, nu la cei de lângă tine. Iar la noi nu mai e nimeni sus.

Când obiectivul tău în fotbal este să iei un amărât de titlu care nu înseamnă nimic pentru a ciuguli niște sute de mii de euro din preliminariile cupelor europene, așa cum se întâmplă cu FCSB, CSU, CFR sau Viitorul, la nivelul ăsta vei rămâne.

Nici măcar dacă vom ajunge să avem investitori străini adevărați, dispuși să bage milioane de euro pe bune în cluburile noastre, nu ne vom putea ridica de la acest nivel.

A fost odată fotbal în Romania… Acum nu ne rămâne decât să ne uităm la alții…