Românii, ungurii și hocheiul

E iar mare scandal în hocheiul românesc, iarăși inflamat de un politician obscur și populist în căutare de voturi. E o poveste care se tot repetă de la Revoluție și pe care nimeni nu vrea să o rezolve. De ce? Pentru că singurii care profită sunt nesimțiții ăia care iau bani pentru a-i minți pe fraieri.

Bun, povestea este următoarea: după meciul dintre România și Ungaria, de la Mondialul de hochei pe gheață din Slovenia, meci pierdut de ai noștri cu 2-4, cam jumătate din lotul ”tricolor” a rămas pe gheață și a cântat imnul așa zisului Ținut Secuiesc.

Nebunie patriotardă, cum e posibil, cum își bat ăștia joc de România și restul urletelor isterice ale bocitoarelor de serviciu. Clasic, am trăit povestea asta de foarte multe ori.

Realitatea e ușor diferită și prin ușor vreau să spun complet diferită. Emil Hossu-Longin, singurul jurnalist român prezent în Slovenia, spune că, de fapt, hocheiștii nu au cântat nimic și că au stat doar în fața suporterilor, în majoritate veniți din Harghita și Covasna, în timp ce aceștia cântau.

Certitudini nu avem, pentru că pozele și filmulețele de acolo sunt din spatele jucătorilor. Cu toate astea, gargaragiul ăla obosit, care toată viața a trăit bine din gazul pus pe focul româno-maghiar, dă ca sigură ”interpretarea” sportivilor. Pe ce se bazează, mai ales că nu a fost acolo? Păi, pe minciună.

Mai spune ceva interesant Hossu-Longin, anume că acest ritual, cu jucătorii de etnie maghiară care rămân pe gheață în timp ce publicul cântă imnul ăla, s-a petrecut la fiecare meci de la Mondial! Cu toate astea, ”mămăliga” a explodat doar după cel cu Ungaria. Nu trebuie să fii un geniu să îți dai seama de tipar, nu?

Acum hai să ne uităm puțin mai în spate. Imnul ăsta inexistent se cântă la Miercurea Ciuc și Gheorgheni de zeci de ani de zile. Îmi amintesc de derbiurile dintre Steaua și Ciuc de acum 15, poate 20 de ani, când era exact același lucru. La patidele din deplasare bucureștenii cântau imnul României și ciucanii pe ăla al ținutului din capul lor. Și atunci se inflamau ziaricii patriotarzi și povestea se repeta de vreo 2-3 ori pe an.

Deci în niciun caz nu e ceva nou.

În ultimii ani, pe măsură ce hocheiul pe gheață a murit în tot restul țării, spiritele s-au calmat iar imnul ăla a devenit un soi de ritual. După meciuri, ăia din tribune îl cântă ca să-și exprime nu știu ce identitate locală, iar hocheiștii stau pe gheață și îi ascultă în semn de respect pentru că vin la meciuri. Or cânta și sportivii? E posibil, sigur, însă nu se urcă nimeni pe mantinelă să-și arate tatuajul cu Ungaria mare de pe inimă.

Deci hai să ne calmăm puțin, da?

Marea problemă nu e că ăia cântă în tribune ce cântă, ci ce fac ăia care îi acuză! Păi s-au inflamat toți sefuleții și șefuții și parlamentăruții care ne iau de proști. Fix ăia care n-au făcut patinoare, care au îngropat sportul ăsta și care refuză orice politici de incluziune pentru oamenii din zona aia ca să îi folosească în scop electoral.

Iar fiind refuzați, marginalizați, ostracizați chiar, mai miră pe cineva că românii de acolo se înghesuie să își ia cetățenia maghiară și că se bucură la banii lui Orban?

Abia astea sunt problemele majore care ar trebui dezbătute și rezolvate, dar pentru asta e nevoie de profesioniști, nu de gargaragii patriotarzi. Că ”m$%e la unguri” poate striga orice idiot.