Selecționerul Iedi și cum a fost umilit Boloni

Federația Română de Fotbal a ales, în sfârșit, un selecționer și acesta nu e Mutu. Așadar, am greșit atunci când am spus că nea Miai și Burleanu vor opta pentru un tehnician obedient. Sau nu am greșit?

În procesul de numire a lui Iedi la naționala României s-a întâmplat ceva foarte serios, anume umilirea unuia dintre cei mai buni tehnicieni pe care i-a avut țara asta, anume Loți Boloni. Și nu spun asta pentru că sunt fan Boloni, ci pentru că rezultatele lui îl duc acolo în top, la bătaie cu Lucescu ăl bătrân.

Încercând să arate că nu vor un selecționer care să asculte de nea Miai, federalii au discutat degeaba vreo două săptămâni cu Boloni. De ce degeaba? Pentru că i-au pus niște condiții pe care antrenorul nu le-ar fi acceptat în ruptul capului, lucrul acesta fiind știut de oricine a urmărit cât de cât cariera lui Loți.

Contractul

S-a tot spus, și aici tot creditul merge la trompetele din presă, că Boloni a cerut nu știu ce salariu și că săraca federație nu-și permite să plătească atât. Deh, e nevoie de bani să decontezi combustibilul pentru flota de Mercedesuri cu care se plimbă Burleanu & Friends. Numai că Loți a spus clar că banii nu au fost niciodată o problemă. A recunoscut că și-a dorit un salariu mai apropiat de cel avut de Daum (500,000 pe an) decât de cel avut de Rădoi (300,000 pe an), dar în esență discuțiile puteau fi rezolvate.

Marea problemă a fost reprezentată de clauze, și aici e șmecheria federală. Boloni își dorea un contract pe durată medie, cu un obiectiv clar – calificarea la Campionatul European. Cum pregătea campania de calificare și ce făcea pentru ca România să ajungă la Euro era treaba lui de selecționer.

Nea Miai și Burleanu au insistat pentru un contract în care inutila Nations Cup să fie obiectiv intermediar și nu prea. Adică nu își doreau ca România să câștige calificarea la Euro prin intermediul Nations Cup, ci doar să nu retrogradeze. De ce? Ei bine, de-aia! Ca să se poată lăuda pe la grătare că naționala lor e la nivelul Bosniei, de exemplu.

Vazând că nu poate fi profesionist cu ăștia, Boloni le-a zis da, să aibă ca obiectiv și Nations Cup, dar contractul să fie doar până acolo. Adică vrei naționala în aceeași grupă valorică în Nations Cup? Ok, îmi asum obiectivul ăsta și după aceea discutăm despre Euro pe un nou contract, probabil cu un salariu mai mare că am avut rezultate. Aici federalii au avut un scurt blue screen, după care au zis nu, că ei vor toate atuurile.

Adică un contract cu toate obiectivele pe care le vor ei, care se poate încheia unilateral în orice moment dacă un obiectiv nu este îndeplinit și cu o clauză de reziliere care ar fi făcut imposibilă demisia antrenorului. Cu alte cuvinte, dacă Boloni avea rezultate era obligat să rămână, iar dacă nu avea rezultate imediat era îndepărtat fără discuții. Obligații doar dintr-o parte, beneficii doar pentru cealaltă parte. În mod cert, un contract pe care niciun profesionist nu îl acceptă.

Viziunea

Ca și în celălalt mandat la națională, Boloni avea un plan pe termen mediu. Ar fi folosit, după cum singur a spus, inutilitatea denumită Nations Cup pentru a rula jucători și a cristaliza o formulă de echipă competitivă, iar apoi forța calificarea în preliminariile Euro.

Și de o astfel de viziune, de un astfel de plan chiar e nevoie pentru că România nu prea are fotbaliști buni. Nu știu dacă ați văzut, dar vârfurile fotbalului românesc joaca în cel mai bun caz pe la echipe modeste din campionatele bunicele. Iar ăștia tineri fug la primul contract mai mare și freacă băncile de rezerve pe te miri unde. În condițiile astea, ai nevoie de ceva timp ca să vezi potențial, să antrenezi potențialul, să așezi niște oameni în teren și să îi faci să joace împreună etc.

Dacă vorbeam despre vreo forță a fotbalului mondial, atunci da. Din zecile de fotbaliști de top trebuie să selecționezi 18-20 și să le spui să joace. Dar noi suntem un fel de nimeni-în-drum, un fel de coate-goale, dar avem pretenții de parcă am fi măcar Argentina.

Lipsa acestui tip de viziune va face ca rezultatele naționalei să fie întâmplătoare. Într-o zi bună o să putem face un egal cu Franța sau poate o să batem Croația cu un 1-0 chinuit. Dar de cele mai multe ori vom fi glumele alea pe care nu le ia nimeni în serios. Vom fi ăia de care oamenii își amintesc pentru că l-am avut pe Hagi.

Federația spune că Iedi a acceptat un contract similar cu cel propus lui Boloni. Și e rău de tot.

Asta înseamnă că Iedi, presupunând că și-ar dori, nu va putea forma o echipă. Va lua jucători numai el știe cum și îi va pune să joace pragmatic ca să ciupească niște rezultate și să nu fie dat afară. Și ar putea avea succes o vreme, i-ar putea ieși 2-3 meciuri.

Dar pot să pariez că nu vom merge la Euro și că scufundarea fotbalului românesc va continua.

În anii 90 am ținut capul la suprafață pentru că am avut națională. Aveam un grup de fotbaliști foarte buni care evoluau în străinătate și putea umple unele goluri de acolo cu vârfurile din campionatul intern. Acum nu avem nici națională și nici campionat intern.

Dacă atunci miza era să fii între cei buni, chiar fiind cel mai slab din grupul celor buni, dar să poți ajunge acolo, acum e suficient să fii bunuț într-o mare de proști. Să fii suficient. Iar suficiența omoară performanța.

Leave a Reply

Your email address will not be published.