Steaua (probabil) moare dacă fcfcsbsa ajunge în Ghencea

Chiar dacă încă nu este oficială acceptarea celor de la fcfcsbsa pe stadionul din Ghencea, șansele ca cineva sau ceva să mai poată opri tăvălugul de influență și presiune sunt minime. Așadar, premisa de la care plec este că echipa din Berceni va juca pe stadionul Steaua. Ceea ce va însemna, după mine, decesul fotbalului stelist, unul care poate surveni rapid sau după o agonie prelungită.

Dar cum naiba s-a ajuns aici?

Foarte simplu spus, este vorba despre un cumul de interese divergente ale puținilor actori care au rămas lângă Steaua după reactivarea fotbalului. O mână de oameni, două mâini de interese și-un camion de orgolii.

Clubul Steaua. Clubul Sportiv al Armatei Steaua București a fost, este și cel mai probabil va rămâne un loc călduț pentru câștigat bani mulți sau o bornă comodă de bifat în drumul spre grade și funcții înalte. Se tot vorbește, pe bună dreptate, despre amatori și incompetenți care activează în roluri importante, iar asta se întâmplă pentru că sistemul militar permite parazitarea de acest tip.

Da, la Steaua au fost, sunt și vor mai fi indivizi care plesnesc de incompetență și puturoșenie care căpușează clubul. Pe toți, reactivarea fotbalului și plusul considerabil de interes pentru locul lor de muncă este extraordinar de deranjant pentru că acum oricine este interesat poate vedea cât de lipsiți de substanță sunt unii… ofițeri.

Ministerul Apărării. Nici pentru minister, adică pentru politicienii, civili sau militari, de acolo nu e comod fotbalul stelist. Foarte mulți sunt pe lista de prieteni ai lui becali. Alții nu își mai pot muta la Steaua rudele sau protejații pe funcții mari. Alții vor să puncteze electoral. Alții aveau poate ceva prăduieli care acum nu se mai pot face pentru că e prea multă expunere.

Reactivarea fotbalului nu a fost niciodată privită cu ochi buni în cadrul ministerului și sunt absolut convins că vor fi multe răsuflări ușurate prin birourile de acolo atunci când, inevitabil după mine, secția aceasta va dispărea într-un fel sau altul.

Presa. Mda, aici nu am ce să zic. E clar că ziarizdele sunt fie proaste de put, fie pe statul de plată.

Suporterii. Și am ajuns la una dintre bubele cele mari. Suporterii Stelei se împart în două mari categorii, cei din Peluza Sud și restul, neafiliații. Suporterii neafiliați sunt mai mulți, dar sunt răsfirați, ceea ce e și normal deoarece mulți sunt din provincie sau chiar din străinătate. Suporterii aceștia sunt influențabili, având acces la mai multe surse de informare, care uneori le transmit lucruri ce se bat cap în cap. Suporterii neafiliați ar putea reprezenta însă o forță importantă, dar numai dacă cineva sau ceva va reuși să îi coalizeze.

Peluza Sud este altceva, este o masă de oameni, nu foarte mare numeric, dar care acționează ca un bloc unitar. Și nu de puține ori acest lucru m-a speriat, dar ajungem și acolo. Vreau să precizez, ca să fie cât se poate de clar pentru oricine, că nu voi discuta despre activitățile de peluză ale Peluzei Sud. Unele îmi plac, altele nu, dar aici e chestie de gusturi. E fix treaba oamenilor din peluză ce, cum sau cât fac în peluză. Voi discuta însă despre activitatea oficială a Peluzei Sud, activitate desfășurată sub umbrela Asociației Steliștilor 47, asociație a peluzei.

Și aici aș avea foarte multe de spus, dar cred că pot rezuma simplu transparență. Sau lipsa ei. Dacă în activitatea peluzei lipsa asta a transparenței e normală, că nu trebuie să fie anunțat Doroftei sau Popescu de necesarul de vopsea pentru coregrafii sau de mesajele ce vor fi afișate, activitatea asociației ar fi trebuit să fie transparentă.

De la înființarea ei la momentul în care a devenit închisă pentru cei care nu sunt membri ai peluzei și până la momentele de acum, în care se discută cu sponsori și se oferă consultanță juridică cred că lucrurile ar fi trebuit să fie deschise și publice. Cred că asta ar fi ajutat atât respectivele acțiuni, cât și asociația în sine, care avea șanse să devină una a steliștilor, nu doar a peluzei. Cred că de mult prea multe ori AS47 a acționat de una singură, având o așteptare nerealistă ca toți ceilalți suporteri să urmeze drumul ei. Iar când acest lucru nu s-a întâmplat au apărut conflictele mai mult sau mai puțin deschise și asumate. Și am să mă opresc aici pentru că materialul acesta este despre altceva.

Și acum, ce e de făcut?

Întrebarea pe care o primesc cel mai des în ultimele luni este asta, ce facem?

DIn punctul meu de vedere, un prim pas important și relevant spre mai bine ar fi ca toată lumea să facă un pas în spate și să încerce să lase cât se poate de mult din orgolii deoparte. Talpan e orgolios, suporterii sunt orgolioși, Bichir poate e orgolios, Cian o avea și el puțină personalitate. Ce este clar și nimeni nu poate nega este faptul că ce s-a făcut până acum, din toate părțile, nu a fost bine! Dacă se făcea bine, Steaua nu începea al treilea sezon de Liga 2 fără perspective reale de promovare, ba chiar cu fcfcsbsa pe stadionul ei. Pasul 1 ar fi retrospecția urmată de acordul unanim că e nevoie de mai mult și mai bine.

Dacă se reușește acest prim pas, următorul este transparența. Este absolut necesar ca toate părțile să se așeze la o masă, reală sau virtuală, și să pună cărțile pe ea. Vrea AS47 să preia fotbalul Stelei sau 1% din el? Foarte bine, să o spună clar și asumat și să își prezinte planurile concrete. Poate vor atrage noi adepți sau poate, dimpotrivă, vor fi criticați și vor îmbunătăți planul. Vrea Steaua Liberă să facă asta? La fel, transparență! Vrea Talpan să fie director general (v-ați prins?) la viitoarea asociere? Să spună! Vrea Bichir? La fel! Pasul 2 este transparența intențiilor urmată de discuții/ negocieri la fel de transparente până la găsirea unui drum pe care toată lumea este de acord să meargă.

În momentul în care ai drumul începe munca aia super dificilă. Pentru că suporterii și câțiva conducători pot, la un moment dat, să ajungă la un numitor comun. Dar mai apoi trebuie convinși ceilalți. Trebuie întreprinse acțiuni, trebuie avută răbdare, trebuie ca cineva să se înhame la un efort colosal pe termen lung. Clanul din pipera minte publicul cu ajutorul ziarizdelor plătite de peste 20 de ani, astfel că acțiunile steliștilor nu pot avea un efect notabil într-o lună sau un an. Pasul 3 înseamnă multă muncă pentru a parcurge cât mai mult din drumul stabilit la pasul 2, cu cât mai puține abateri.

În paralel, pasul al patrulea înseamnă implementarea planului pentru performanță. Că este mersul la TAS, că este asocierea, că este altceva, important e să fie decis în acord de toată lumea pentru ca toată lumea să lucreze pentru implementarea lui. Fără agende ascunse, fără insinuări, fără amenințări, fără poziții de forță. Eu sincer cred că e unica modalitate de merge mai departe.

Păi cum dispare Steaua?

Steaua n-o să dispară, dar fotbalul stelist are șanse mari să pățească asta în absența unei coalizări a steliștilor. Dacă fcfcsbsa va ajunge să joace pe Ghencea, dacă acest lucru se va normaliza, atunci parazitarea brandului va continua, iar presiunile vor fi atât de mari încât pesede sau penele vor găsi o glumă de ministru care să semneze pentru asocierea cu fcfcsbsa.

Dacă Steaua o să joace în continuare cu 2,000 de oameni în tribune, iar fcfcsbsa va avea pe același stadion 5,000 sau 8,000 de spectatori, presiunea pe Ministerul Apărării va fi uriașă, iar politrucii oportuniști de acolo vor fi oricând gata să îi dea curs.

Cred că este un moment crucial, în care toată lumea trebuie să se uite în oglindă bine și să îți răspundă sincer la o întrebare: cine e mai important, eu sau Steaua?