Super Liga europeană. The good, the bad or just the ugly?

Lumea fotbalului a fost pusă pe jar de anunțul făcut de 12 cluburi importante din Europa, care au decis să își organizeze propriul campionat, ieșind de sub umbrela și mâna forte a FIFA și UEFA. Totuși, modelul pe care ”granzii” îl propun e unul care nu prea are nimic în comun cu ideea de competiție și se duce mai mult spre cea de show.

Arsenal, Chelsea, Liverpool, Manchester City, Manchester United, Tottenham, AC Milan, Atletico Madrid, Barcelona, Inter Milan, Juventus și Real Madrid sunt cele 12 mari cluburi care au inițiat această idee. Lor li se vor mai alătura alte trei formații, pentru a ajunge la un total de 15 membri fondatori și neretrogradabili ai Super Ligii.

Pseudo-campionatul acesta va avea un total de 20 de formații, celelalte 5 urmând a-și câștiga locul acolo prin preliminarii, riscând evident și retrogradarea.

Ca format, vorbim despre o fază a grupelor și una cu meciuri eliminatorii, more or less pe ideea Champions League.

PARTEA BUNĂ. Contrar corului de bocitoare de peste tot, ideea asta are măcar o componentă pozitivă. Fotbalul mondial este dominat de FIFA și UEFA, care se comportă ca niște stăpâni ai acestui sport, impunând și schimbând reguli și, mai ales, distrugând pe oricine îndrăznește să le conteste autoritatea.

Ei bine, această competiție în care se implică cei foarte mari, cu cel mai mare număr de suporteri, e o lovitură puternică în fundația acestei dominații totale a FIFA și UEFA. Și ar fi precedentul care ar scoate fotbalul de sub unica autoritate, poate readucându-l maselor. Ar putea fi ca la box, cu mai multe organizații care își fac propriile competiții, publicul fiind cel care decide unde se uită și de ce. Poate am avea meciuri de ”unificare”, campioana Super Ligii jucând împotriva campioanei din Champions League pentru trofeul suprem.

Faptul că FIFA și UEFA ar pierde din autoritate și din puterea de decizie e un lucru pozitiv. Diversitatea nu poate decât să ajute.

PARTEA REA. Partea rea e considerabil mai mare. Sunt multe chestii profund negative în proiectul ăsta. E clar că au făcut-o pentru bani. Cluburile vin după o perioadă în care au aruncat cu banii mai ceva ca interlopii pe lăutari, iar pandemia a grăbit nota de plată. Sunt datorii mari de tot ce trebuie achitate, iar resurse tot mai puține.

Natural, privirile s-au îndreptat spre UEFA, care organizează cea mai bogată competiție a fotbalului și care își trage partea leului. Ba mai și împarte ”fraierilor” care se agită prin preliminarii sau, uneori, surprind cu o remiză prin grupe. Ăștia mari ar vrea totul pentru ei, că în mintea lor doar ei fac spectacol și doar ei contează. Mai mulți bani înseamnă mai multe vedete, mai multe vânzări, mai multe trofee și tot așa.

UEFA trebuie să facă însă să fie bine pentru toată lumea, pentru că pe Ceferin îl votează și România sau Albania. Și ca să se întâmple asta trebuie să arunce niște firimituri și aici. Iar cum membrii sunt mulți, firimiturile astea adunate iau ceva din banii ”granzilor”.

PARTEA URÂTĂ. Cel mai urât lucru din tot acest scandal e dezinteresul pentru fan. Pentru microbist. Ăștia mari vor banii, UEFA nu vrea să piardă banii și influența, iar fanii… pe ei nu-i întreabă nimeni nimic. Sunt cantitate neglijabilă, deși, teoretic, sunt motorul acestui sport.

Hai să ne imaginăm că Super Liga se face și că ăștia mari nu-s excluși din competițiile interne. Există posibilitatea să ai 8-10 El Clasico pe an. Ai două în campionat, poți avea două în Cupă, vreo 4-6 în Super Ligă, dacă mai prind și niște finale aia e.

Ori esența unui derbi, a unui meci mare, e dată tocmai de raritate. E meciul pentru care te pregătești un sezon, un an. Vrei să îi bați pe rivali și să te lauzi 6 luni după. Dar dacă azi bate Barca, iar săptămâna viitoare e alt meci și peste 3 spătămâni altul și tot așa care mai e miza?

SHOW-UL. Fotbalul se îndepărtează tot mai mult de ideea de competiție și se duce spre show. Meciuri demonstrative a căror unică miză e să atragi bani. Dar asta vrea publicul?

Știu că există discuția că publicul ia ceea ce primește, numai că în cazul ăsta am putea asista la o primă surpriză. Microbistul a fost agresat în ultimii ani de schimbări care au atentat la rădăcina acestui sport și cred că e pe punctul de a ceda.

Proiecte ca cele de la Manchester sau chiar Timișoara au arătat că se poate. Sigur, la un nivel foarte mic, dar asta pentru că sunt foarte rare.

Imaginează-ți că se face Super Liga asta și că toate participantele se aleg cu echipe ”secesioniste” de genul United of Manchester. Că mare parte din fanii dedicați părăsesc echipele de tradiție pentru cele ale lor, care păstrează tradiția. Că valul se extinde de la cele 12 la mai toate astea mari, la Sevilla, la Marseille, la Leverkusen, la Slavia Praga sau la Steaua.

Că se fac asociații separate de FIFA și UEFA, dar și de Super Ligă, cu propriile campionate și Ligi ale Campionilor. Că United of Manchester are derbi cu City of Manchester. Că Reales de Madrid joacă în Fan League cu Die Mannchaft Munchen.

Știu că e foarte departe, dar cum ar fi?