USR, un mini PSD

În vara anului 2012, PNL și PSD, reunite sub umbrela USL, loveau crunt statul de drept din România reușind să-l zboare din funcția de Avocat al Poporului pe un anume Gheorghe Iancu. Vina lui? A încurcat niște socoteli atacând la CCR câteva ordonanțe.

Fast-forward vreo 9 ani și ajungem în vara lui 2021, când același PNL, asistat acum de USR-ul reformator și modern, face exact același lucru cu un alt Avocat al Poporului, Renate Weber, din fix aceleași motive.

Dacă PNL este constanta în schilodirea unei instituții fundamentale pentru orice democrație, ceea ce nu ar trebui să mire pe nimeni la acest partid liberal doar cu numele, anexa s-a transformat din PSD în USR. Și am să vă spun imediat de ce este asta cu atât mai dezamăgitor.

Avocatul Poporului este, în esență, un câine de pază al drepturilor omului. Orice cetățean care se consideră nedreptățit se poate adresa instituției, iar instituția are inclusiv dreptul de a ataca la Curtea Constituțională Ordonanțele de Urgență ale Guvernului. Asta fiind de altfel și marea bubă.

Aici trebuie făcută o paranteză mică. Atacarea la CCR a unei Ordonanțe nu duce la suspendarea ei. Abia după ce Curtea constată neconstituționalitatea ordonanței vorbim despre efecte. Să presupunem că Guvernul decide prin Ordonanță că persoanele care poartă blugi cu talie înaltă trebuie să facă o lună de reeducare într-un lagăr. Avocatul Poporului contestă acest lucru la CCR, dar până când CCR va judeca și va decide în consecință Ordonanța aia va fi aplicabilă.

Practic, pe guvern o astfel de abilitate a instituției Avocatului Poporului îl încurcă doar în măsura în care emite Ordonanțe neconstituționale.

Și în 2012, dar și în 2021, PNL și anexele sale politice în demersul de dinamitare a statului de drept au susținut că Avocatul Poporului a urmărit interesele celor care l-au numit, în speță ale Opoziției, atacând Ordonanțele la CCR. Niciodată PNL și anexele sale n-au vorbit despre Ordonanțele alea neconstituționale, de ce le-au dat și cum rahat mai obraz să iasă în public după asta.

Sigur că mai e și discuția despre CCR, care e dominată și ea de judecători care au fost numiți de actuala Opoziție și care ar face jocurile binefăcătorilor, dar dacă mergem pe premisa asta atunci putem să ne pișăm pe ele de instituții democratice. Putem să credem că PNL și anexa USR sunt singurii care ne vor binele și să le dăm putere pe viață, să facă ei ce vor fără să îi conteste cineva!

Dacă la PNL mă așteptam la așa ceva, doar au pus umărul la distrugerea democrației încă din anii 90, de la USR aveam alte așteptări. Mi-aș fi dorit ca partidul pe care l-am votat să spună: ”băi, PNL, nu e ok frate! noi vrem democrație, nu autoritarism. hai să facem niște ordonanțe constituționale ca să le conteste ăia degeaba!”

Dar USR-ul a mers pe burtă, așa cum a făcut de multe ori în scurta perioadă de guvernare. Și asta mă sperie. Mă sperie setea lor de putere și, mai mult decât atât, mă sperie disponibilitatea lor de a fi părtași la mizerii enorme doar pentru a rămâne la putere.

Teama asta amestecată cu dezgustul dezamăgirii mă face să cred că nu-i mai vota vreodată.