Cum a fost furată Steaua – de la Păunescu la Becali
Viorel Păunescu nu a apărut din neant la Steaua, așa cum insinuează Cristian Gațu. Era un prieten pe care comandantul Stelei l-a pus șef peste entitatea nou-înființată căreia i-a dat zeci de milioane de dolari pe ochi frumoși? Nici pe departe, deși Păunescu are cu siguranță ochi frumoși, iar lumea rea zice c-au fost albaștri pe vremuri.
Ei bine, nea Viorel este și el o figură cunoscută de pe vremea comunismului. De prin anii 70 se ocupa cu entertaimentul bucureștean și nu numai și îi cunoștea bine de tot pe cam toți cei implicați în povestea noastră. Gigi Becali, de exemplu, îi era client fidel la barul de streaptease din București pe care Păunescu îl manageria, având masă ”lângă scenă”, după cum același Păunescu a spus.
Așadar, prietenul lui Gațu, care a fost cooptat în AFC Steaua ultimul și care a ajuns președinte din întâmplare, primind gratis o echipă de fotbal, un lot evaluat la multe milioane de dolari și rezervele financiare ale formației militare, este un cunoscut vechi de-al lui Becali.
După ce se consfințește transferul acesta apare și celebra Hotararea de Guvern nr. 66/4 prin care Executivul condus de Radu Vasile dăruiește asociației lui Păunescu complexul din Ghencea pe 20 de ani. Printre semnatarii HG-ului este și, ați ghicit, Victor Babiuc, încă ministru al Apărării. În urma hotărârii se încheie protocolul dintre Clubul Sportiv al Armatei Steaua București și AFC Steaua, Păunescu devenind stăpân peste Ghencea. HG-ul e anulat peste 3 ani de Guvernul Năstase și Complexul Sportiv Steaua revine la Steaua, acolo semnând și Talpan ACTELE prezentate de multipremiatul de la ProSport.
FACEȚI LOC PENTRU BECALI
În cam aceeași perioadă apare în scenă, public, și Gigi Becali, miliardarul care finanța asociația lui Păunescu fără niciun beneficiu. Numai că planurile încep să fie dezvăluite rapid.
În vara anului 2000, Becali cumpără de la AVAB (Agenția de Valorificare a Activelor Bancare) o creanță în valoare de 1,3 milioane de dolari pe care Clubul Sportiv al Armatei Steaua o avea după refacerea tribunei oficiale a stadionului din bulevardul Ghencea. Cu 200,000 de dolari, Becali devine creditor al clubului Armatei, având de recuperat 1,3 milioane de dolari! Mai trebuie spus că această datorie a CSA Steaua era pentru un credit la Bancorex. Da, același Bancorex care a falimentat spectaculos și unde celălalt frate Păunescu, George, a avut o implicare serioasă. Nimic ilegal, pentru că mândra justiție română nu l-a condamnat.
După ce Becali se face stăpân pe această creanță importantă, AFC Steaua, asociația lui Păunescu deci, și Ministerul Apărării Naționale semnează un amendament la protocolul pentru complexul sportiv prin care asociația preia integral datoria către AVAB, dar și datoria către compania Tehnorob, cea care s-a ocupat de nocturnă. Atenție, la Tehnorob datoria era preluată doar după o sentință definitivă a instanțelor.
Uite-așa, ”Geli din Pipera” a devenit creditor major al asociației care a primit gratis de la Ministerul Apărării echipa de fotbal și complexul sportiv din Ghencea!
E nevoie de încă o paranteză aici. În protocolul din 1999, AFC-ul lui Păunescu a preluat lotul de jucători, locul în Liga 1, stadionul, terenurile de antrenament și ”tradiția glorioasă”. Ce înseamnă asta? Păi, fix nimic, după cum a arătat deja justiția!
Clubul Sportiv al Armatei înregistrase marca Steaua la OSIM încă din 1996 (marca 026915/02.07.1996) și nu o putea ceda asociației pentru că el continua să existe sub acest brand. Așa că a fost inventată această sintagmă care nu înseamnă nimic și a fost cedat dreptul de folosire a mărcii. Adică AFC Steaua avea dreptul să utilizeze marca, dar atât. Nu avea voie să o înstrăineze pentru că nu era a sa!
Trece timpul și Becali își pune în aplicare planul de a prelua AFC-ul. Atenție, la vremea respectivă, AFC-ul avea lotul de jucători, locul în Liga 1 și drept de folosire a brandului si a stadionului. Avea practic tot! Ca să preia asociația trebuie să devină stăpân peste ea. În acord cu Păunescu, începe să împrumute AFC-ul cu diferite sume de bani folosiți pentru plata salariilor, a unor transferuri supraevaluate și așa mai departe. În calitate de creditor, primește dezlegări în alb ale contractelor celor mai importanți fotbaliști. Asta înseamnă că dacă voia îi putea lua pe ăia de la echipă oricând.
Buba s-a spart și lucrurile s-au precipitat în 2003. Babiuc era istorie din Ministerul Apărării, iar liberal-democrații lui lăsaseră locul la guvernare PDSR-ului lui Iliescu și Năstase. Iar Executivul condus de Năstase anulează HG-ul din 1999 printr-un alt HG. Brusc, asociația lui Păunescu pierde complexul sportiv și marca Steaua. Castelul de cărți se prăbușește și împrumuturile de milioane de dolari ale lui Becali se prăbușesc ca valoare reală. ”Geli” se panichează și aici planul deraiază complet pentru că se ceartă cu Păunescu.
Temându-se că a fost păcălit, Becali face o mutare de forță și scoate la înaintare datoriile uriașe pe care AFC-ul le are către el, precum și dezlegările fotbaliștilor. Impune o Adunare Generală a Asociației pentru a vota schimbarea conducerii, iar înainte de asta curăță lista membrilor cu drept de vot prin impunerea unei taxe de vreo 8,000 de dolari. Tot în cadrul acelei ședințe se votează și înființarea unei noi societăți comerciale pe acțiuni care să preia activitatea echipei de fotbal. Având majoritatea, Becali preia 51% din acțiunile noii firme, AFC Steaua primește 36% și zero putere de decizie, Viorel Păunescu, ia 6%, Victor Piţurcă 4% şi ”Geli” își mai bagă și nepotul la înaintare, pe Lucian Becali, cu 3%.
Mutarea cu adevărat importantă este cooptarea pe o poziție înaltă și foarte bine plătită a căpitanului Iulian Gherghișor. Fost angajat al Clubului Sportiv al Armatei Steaua, fost reprezentant al CSA Steaua în cadrul asociației lui Păunescu, acesta devine mintea strălucită din spatele ”operațiunii clonarea”.
Firma lui Becali solicită Clubului Sportiv al Armatei Steaua București dreptul de a folosi marca Steaua, drept pierdut după HG-ul lui Năstase, iar când este refuzată înregistrează pur și simplu o nouă marcă Steaua, clonată în mod evident și cu o siglă din 1986 restilizată.
AFC-ul rămâne acționar încă mulți ani și este îngropat în datorii înainte de a fi băgat în faliment.
Firma lui Becali și Clubul Sportiv al Armatei Steaua București continuă să aibă relații comerciale, asta din cauza noului comandant al CSA, George Boroi, bun amic cu ”Geli” și Gherghișor, până spre finalul anilor 2000, când Becali reacționează din nou impulsiv. Simte un moment politic prielnic (are un partid, PNG, care ia peste 2% din voturi și câștigă niște primării, inclusiv pe cea din Stefănești, unde cumnatul lui Cioflină obține un nou mandat cu mare scandal) și forțează preluarea complexului din Ghencea, marea lui miză. Amenință că nu mai plătește chiria, doar-doar guvernarea PSD va ceda, numai că MApN se trezește.
Prin munca lui Talpan, pentru că omul a rămas acolo și a continuat să adune date, echipa lui Becali e evacuată din Ghencea, e dată în judecată pentru plata chiriilor restante și încep demersurile pentru anularea mărcii clonate.
Va rog publicati si republicati prezenta pana vor sti si frf si liga si puzderia de jurnalisti servitori ai oierului
Felicitari, foarte buna seria de articole. O mica precizare: in 2003 nu era niciun liberal-democrat la putere.